Incercati sa patrundeti.....dar aveti grija sa nu cadeti si voi in sicriile amintirilor....

четверг, 27 января 2011 г.

Tu esti Fericirea mea!

Fericirea a intrat in viata mea, o data cu tine.Inainte, clipele de tristete, de neliniste, imi invadau gindurile... ma dominau. Acum suferinta s-a incheiat. Tu esti linga mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita.Tu esti acea parte din viata mea care lipsea. Acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer. Iti multumesc ca exishti….
Cu tine am descoperit fericirea. Fericirea care ma face sa simt ca traiesc cu adevarat esti tu. Tu dimineata, tu cind ma alinti, tu cind ma certi, tu cind ma atingi. Implinirea si fericirea au venit o data cu tine, si daca tu n-ai fi, n-as mai fi nici eu, pentru ca eu... am devenit tu. Traiesc prin tine, fiecare clipa a vietii si o voi trai pina la moarte. Te iubesc de un infinit de universuri plus inca unul.  Niciodata nu voi avea destul timp sa iti redau in cuvinte tot ce simt pentru tine... iubire, pasiune, dorinta... tot ce stiu e ca voi incerca mereu sa fac mai mult, mai mult decit e posibil, pentru a te pastra aici intr-un coltisor al inimii mele, un coltisor pe care ti-l rezerv tie ... pentru ca tu esti tot ce mi-am dorit vreodata! Ochii tai patrunzatori m-au fascinat din prima clipa, buzele tale senzuale m-au cucerit... parul tau atit de fin, imi mingiie obrajii... iar mina ta calda o simt pe fruntea mea rece... La atingerea ta totul renaste, imi revine pofta de viata, imi dai un motiv de a trece biruitorare prin toate, ba chiar mai mult... sa uit de toti si de toate... si sa raminem doar noi ... in lumea asta parca purtata pe aripi de basm... Nu voi uita niciodata acea clipa in care te-am zarit pentru prima data, clipa magica in care TU m-ai fermecat... Cu siguranta ca meriti tot ce e mai bun…..

Un Tot intr-un Nimic

Ce straniu e în astă lume..
Încape-n Tot doar un Nimic…
Şi oamenii tot scot din Tot,
Dar ce mai scot?
Chiar un Nimic.

Vezi un cerşetor în stradă,
Care strigă făra glas,
Cei ce au Tot nu se opresc,
Pentru că nu mai au Nimic rămas.

Un copil plînge şi strigă,
Un bătrîn moare plîngînd.
Cei ce au Tot încep a rîde,
Fără a şti că au Nimic.

Cad oamenii pe rînd în stradă,
Un orb n-ajunge unde vrea.
Un mut se uită şi te-ntreabă,
Dar Tu ai Tot şi ai mai vrea.

Ai vrea mai multă faimă,
Mai mulţi bani şi-avere,
Ai vrea şi marea,chiar şi cerul,
Dar tu eşti un Nimc pentru a cere.

Tu eşti chiar orb şi surd?
Tu chiar nu ai gîndire?
Nu vezi că ai Tot într-un Nimic?
Şi tu eşti doar un “geniu” mic?

Ha,de om de geniu că vorbim,
Tu chiar te crezi a fi?
Te compari cu Eminescu,
Cînd ai scris doar două versuri?

Te crezi mare Don Juan,
Doar turnînd apă în pahar?
Ridică capul şi priveşte spre Vieru,
Nu te crede un Romeo.

De tine-ar rîde şi-o găină,
Chiar şi din ea e un folos.
Nu pretinde că ar avea prea multe,
Şi nici din Tot nimic n-a scos.

Ai vrea să umpli Nimicul cu Nimic.
Ai vrea să ceri,dar ai muţit.
Şi într-un prea îndepărtat tîrziu,
Vezi doar un lucru….un Tot într-un Nimic.

Sacralitate

In nesfirsita intindere,
Sacralitatea strapunge inocenta.
E-o divina patrundere,
Ce-a stinjenit esenta.                         

Lumina cea de dincolo de nori,
Ma stropeste cu absente ploi.
Lumina cea de dincolo de noi,                   
Ma stropeste cu atingeri moi.

Raza divina imi arde privirea,
Trezind in mine feeria.
Raza divina imi spala amorul,
Tragind la inimi zavorul.

Inocenta striveste auzul,
Lumina acopera dorul.
Raza inunda amorul,
Ins ape mine ma striga ecoul…

Nu e vina mea...

Nu e vina mea că azi nu e  ca ieri,
Ori că  vîntul suflă cu putere.
Iar ramurile tainic bat în geam,
Străpungînd durerea.

Nu e vina mea ca mîine nu-i ca azi,
Că stelele au încetat să mai apară.
Că soarele,ce ieri mai răsărea,
Azi repede dispare-n zare.

Nu e vina mea că tu nu mai eşti tu,
Că te-ai închis în tine,
Că zîmbetul de ieri,pe faţa ta,
Azi e doar o umbră-ntre ruine.

Nu e vina mea că ne uităm trecutul
Sau că ne grăbim cu paşi rapizi ,
Să atingem cerul şi văzduhul,
Doar urcîndu-ne pe cărămizi.

Nu e vina mea că ai uitat a plînge,
Că ai uitat ce-i sfînt şi omenesc,
Şi ca pe stînca cea de munte
Mărăcini pe tine cresc.

Nu e vina mea că ţi-ai uitat şi mama,
Că ai uitat să dai şi să primeşti.
Că ţi-ai uitat şi limba,ţara,neamul,
Că ai uitat de pragul părintesc.

Nu e vina mea că nu poţi plînge şi nici rîde,
Nu e vina mea că nu mai poţi cînta.
Ai ales un drum  îndepărtat şi rece,
Ţi-ai construit nefericirea ta.




Doare....


Mă doare...
         Moare...
              Dispare...
Ce e?

Mă uit la nori,
Să văd cum zbori.
Nu te-oi vedea în veci.

De ce?

Simplu motiv-că pleci.
Merg pe poteci.
În văzduh-
Doar vorbe reci.
Dar vor zbura,
Vor dispărea...

Iar cînd voi fi  o stea,
Ce va fi în ea?

Nimic...
Doar amintirea ta...

Ea va pleca?
Va evada?
Sigur că da...

Totul-
   
 Dispare...
         Moare...
               Doare...




Atit as vrea...

Vreau să te am în noapte,
Atunci cînd mă atingi.
S-aud a tale şoapte,
La suflet să mă strîngi.

Să simt dulcea privire,
Să mă cuprindă-ncet,
Să văd în ea iubire 
Şi lacrimi de regret.

Vreau să-ţi aud dorul
În taină cum suspină,
Să simt în tine-amorul 
Ce inima-mi alină.

Să nu mai simt durerea.
Nici gol, nici timp, nici drum.
Să nu-mi fure plăcerea
De-a te avea acum.

Vreau faţa ta senină
Surîsul să-mi ofere.
Să nu mai fiu stăpină,
Să nu mai ai ce-mi cere.

Să nu mai fii stăpînul,
Eu sclavă să nu fiu.
Cu tine să rămîn,
Aproape să te ştiu.

La strajă să ne steie 
Un înger preacurat.
Să nu mai simţi durere,
Să nu mai simţi păcat.

Primind a mea iubire,
Să simţi c-ai cîştigat.
Să guşti din fericire,
Atît doar te-am rugat.

Tristete metafizica

Aştept...
eternitatea mă cuprinde;
Suspin...
sub un praf nou de regrete;
Plîng...
cu lacrimi de sînge umile;
Urăsc...
lumea viselor efemere.

Şi cu toate acestea...

Trăiesc...
căci viaţa e o lacrimă scăldată-n inocenţă.
Zîmbesc...
căci zîmbetul e lumina unui întuneric înspăimîntător.
Iubesc...
căci doar prin iubire ating zările.

Şi în final mă întreb:

De ce eu...?
căci  simt   eternitatea  scăldată -n neştiinţă...